Ploaie...ploaie

Postat la 10:51 PM, Tuesday 24 March 2009

Azi m-am trezit destul de binedispusa. Soarele era sus pe cer de multisor si incalzea usor jaluzele pe jumatate trase. Am deschis geamul si am simtit pentru un moment ca pasarile ce se ciondaneau zgomotos imi spuneau de fapt: "Trezeste-te! Traieste! A venit primavara!" Din pacate, cerul nu a tinut cu mine azi... pana am iesit, s-a innorat si a inceput sa ploua usor. Mi-am luat inima in dinti, am deschis umbrela, mi-am afundat urechile in muzica si am plecat spre facultate. Ciudat fenomen mai e si ploaia. Unor oameni le place si i-am vazut cum mergeau fara umbrela, fara gluga trasa pe cap si zambeau. Nu, nu erau nebuni. Profitau de vremea pe care o considerau ei frumoasa. Altii, in schimb, vad ploaia ca pe ceva sumbru, care trebuie sa induca in mod obligatoriu o stare de tristete, melancolie, aducerea aminte a unor evenimente dureroase. Eu pot spune ca depinde de starea in care ma aflu. Intr-adevar, simt uneori nevoia sa imi var capul sub plapuma cand vad ca ploua afara, sau sa beau o cana de ciocolata calda si sa ma uit din fotoliu, la picurii de pe geam care se scurg incet-incet. Sunt alte momente cand chiar imi pica bine sa ma plimb aiurea printre lacrimile cerului. Ma trezeste, ma face sa fiu constienta de anumite sentimente pe care le ascundeam, de altfel, in strafundul cutiei si pe a carei cheie am aruncat-o undeva sa nu o mai gasesc... Ca sa concluzionez (sort of) , am sa pun un citat foarte dragut referitor la ploaie. Zice cam asa: "I love walking in the rain, 'coz no one knows I'm crying". Nu o data mi s-a intamplat. Lacrimile mele...Lacrimile cerului...